Intamplarile din ultimele zile au reusit sa imi faca o noua parere despre cam tot ce inseamna viata si ceea ce graviteaza in jurul acesteia.

Au fost atatea lucruri care m-au uimit “incat imi vine sa ma arunc pe patura si sa imi pun cearceaful in cap”,ca sa citez pe cineva.Am inceput sa ma intreb daca nu o sa o iau razna avand in vedere cum gandesc despre anumite lucruri.Apoi sincer nici nu stiu daca ar trebui sa imi mai pese,cred ca imi fac prea multe probleme,sau poate asa este normal.Tot ce stiu e ca am inceput sa “cresc” in mine un sentiment de dezgust fata de o multime de lucruri pe care pana acum le vedeam cu ochi buni.
Sincera sa fiu,cred ca o sa desfiintez blogul asta.A inceput sa imi fie sila sa mai postez si sa citeasca o multime de persoane ce simt,gandindu-se ca asta e inca o alta aberatie.

BEATA..de fericire.Mi-am limpezit mintea la o plimbare prin Herastrau cu rolele;noroc ca se mai gasesc gentlemeni ce cara rolele tipelor obosite de drumuri.

In alta ordine de idei,cat timp am stat intinsa pe malul lacului,am vazut un caine sinucigas care s-a incumetat sa traverseze inot vasta intindere de apa.As fi putut sa jur la un moment dat ca se va ineca,dar avand in vedere faptul ca a ajuns aproape de malul spre care traversa(l-am pierdut din ochi la un moment dat)cred ca a scapat cu viata.

Ce aiurea e sa fi caine comunitar,sa nu te iubeasca nimeni,sa nu ai parte de beneficiile unei vieti de “familie”,sa nu-ti perie nimeni blana,sa nu ai mancare la discretie.Ca si unii oameni,unii caini sunt batuti de soarta.Totusi,cred ca iubitii mei caini traiesc mai bine decat multi oameni.Cat de ironic nu?Apropo,mi-a murit pisica dupa ce am vaccinat-o antirabic;inca plang dupa ea.

“Lucrurile de care te temi sunt cele mei frumoase”…

Ma aruncam de pe un pod.Am ceva cu podurile probabil,sau doar cu senzatia de a ma arunca in gol.As putea fi si pe munte, si tot m-as arunca.Si totusi de ce?Nu pentru ca imi place sa cad,ci pentru ca imi place sa nu stiu ce se intampla cu mine,imi place sa fiu imprevizibila,sa fiu spontana,sa iau decizii neasteptate,sa frapez,sa ma incapatanez.Gandindu-ma mai bine imi place sa fiu rea cateodata,sa simt priviri dezaprobatoare,sa ma cert si sa-mi sustin punctele de vedere,sa zic ca altii si sa fac cum vreau eu.

Ce seceta e in suflete pierdute in “materie prima” si pana la urma de ce ne mai pasa?Daca sar in gol de fiecare data voi trece peste mult mai usor.Trebuie doar sa imi fie teama…Ce simplu,nu?

Totusi ma simt sustinuta de o franghie care ma intoarce cu fata “spre infinitul rasarit din lucruri”…

—————————————————————————-

Astazi ma duc sa stau pe malul lacului;o sa inec amintiri.
Cat de rar ajung in partea aceea a Bucurestiului…

Ma uimesc si pe mine cand vad cat de rapid s-au schimbat gusturile mele in materie de muzica.

Era clar ca aveam nevoie de muzica mai soft,chiar daca multe nu mai intra tocmai in sfera rockului .Sa zicem ca m-am intors la muzica cu care am crescut si anume Sandra.Sa mai zicem ca m-am apucat sa reascult Garbage,Noir Desir,The Cranberries,Rednex(…)si am descoperit Portishead,Tori Amos,Mylene Farmer,Oasis,Kumm,etc.

Totusi ca sa nu ma indepartez prea tare de”origini”am mai pastrat niste goth prin calculator asa de dragul vremurilor de demult si formatii gen E.M.I.L sau Trooper cred ca le voi asculta cu placere in continuare.

Pana la urma as putea spune ca am ajuns de unde am plecat.Probabil ca mi-a venit mintea la cap sau nu stiu ce s-a intamplat de fapt.Sau poate doar nu ma mai reprezinta muzica de “taiat venle”cum ar zice unii(oricum Anathema va ramane pentru totdeauna in sufletul meu,chiar si numai pentru ca mi-a dezvaluit noi orizonturi,ca a reprezentat un nou inceput la momentul respectiv,maturizarea mea din punct de vedere muzical).

Pana la urma muzica pe care o asculti iti influenteaza viata indirect si reciproca.

Genial!Stau de aproximativ trei ore sa caut niste oferte de munca decente pe eJobs.Ce mi se pare hilar e ca pentru ceva de lucru in limita bunului simt e nevoie de facultate asa ca pot sa-mi zic ca ma urasc ca am doar 17 ani-ce varsta ciritica din punct de vedere profesional…

In sfarsit,acum mai e si problema ca eu caut ceva care sa tina de publicitate,jurnalism si nu de exemplu de alergat dupa clienti pe strada/magazine sa cumpere produse(promoter).Asa ca probabil o sa mai astept cativa ani sa mai cresc si poate pana atunci voi gasi job-ul potrivit.

Acum un an am cunoscut o persoana;acum un an stateam si beam suc de portocale in curte cu aceasta;acum un an am fost cu ea la Megadeth;acum un an am strabatut un Bucuresti dintr-o parte in cealalta;acum un an am stat scarile unui bloc de patru etaje,privind intr-o gradina…
Acum,dupa un an,m-am trezit in curte la mine,la un pahar de prigat de lamaie,cu aceeasi persoana cu care nu mai interactionasem pe parcursul anului;acum,dupa un an,am inceput sa ma plimb fara tinta prin Bucuresti cu aceeasi persoana;acum dupa un an m-am trezit pe scarile aceluiasi bloc de patru etaje,privind aceeasi gradina…

E ciudat cum viata te plaseaza in aceleasi locuri dupa o perioada de timp bine definita si te indeamna sa te gandesti la trecut,la ceea ce a fost,cum viata te lasa sa-ti imaginezi ca timpul s-a dat inapoi(de parca ar fi posibil).

Totusi uite ca amintirile s-au regasit in prezent.
Evenimentele din ultimele zile mi-au demonstrat inca o data ca viata mea se bazeaza pe paradoxuri.

Ce mult pare sa insemne un an de zile in timpul amintirilor si cat de putin inseamna in timp real,dar mai ales cat de multe lucruri au inceput sa te defineasca ca individ si cate altele au inceput sa dispara si sa nu ti se mai potriveasca!

Analizand situatia mai bine cred ca toti cei pe care-i cunosc eu s-au schimbat si eu impreuna cu ei.

Dar inca ramane gustul amintirilor a ceea ce a fost odata in comparatie cu ceea ce este acum.

In fond,ce mai conteaza?Noi sa fim sanatosi

Datorita unei persoane,am reusit sa vad cat de rau ajungi atunci cand ai probleme de personalitate grave,cand in spatele unei imagini perfecte se ascunde un munte de frustrari si dezamagiri.

Pana la urma de ce e atat de greu pentru unii sa fie ei?De ce se incearca sa se creeze o imagine neverosimila in legatura cu anumite subiecte pentru aparitia asa-zisului punct de interes?

E pacat pentru ca sunt unii care nu realizeaza cat este de daunator comportamentul pe care-l au fata de ei insisi si chiar fata de cei din jurul lor;si sunt atatia care incearca sa obtina anumite lucruri prin intermediul unor roluri pe care si le asuma incercand sa para mai buni,mai puternici,mai nepasatori decat sunt in realitate>oare daca s-ar redescoperi ar fi altfel de oameni?Oameni care sa merite atentia unei societati,oameni care mai ales sa se numeasca oameni…

Ma intreb cat de pierduti se simt aceia care procedeaza in niste moduri atat de josnice.de aiuristice,de puerile chiar si de scabroase in acelasi timp.In fond,oare realizeaza cat de falsi sunt ca indivizi?Si daca realizeaza le pasa?

O carte mi-a mai deschis un ochi…Sunt multi care zic “saracu’ e schiop/sarmanu’ e chior”,dar poate inexistenti cei care-si spun”sarmanu’ e lacom/rau/fals/invidios/ipocrit”.Eu doar ma intreb de ce asa?De ce vedem handicapurile fizice si peste cele psihice trecem cu usurinta?Nu sunt demne de luat in seama si ele?

In concluzie a ajuns sa-mi fie mila de cei care se ascund in spatele unor masti pentru ca apoi sa analizeze viata lor mai adanc si sa observe cat de  nefericiti sunt.